Contractul de munca temporar - Consideratii legislative si drepturile angajatului temporar

Munca reprezinta cel mai important mijloc de obtinere a banilor, modul in care se desfasoara fiind reglementat precis in Codul Muncii. Aceste reguli au fost realizate atat pentru protectia angajatului, cat si a angajatorului. Intre aceste doua parti este obligatorie incheierea unui contract de munca, in care sa fie prevazute conditiile in care se va desfasura o anumita misiune. Daca in privinta contractelor de munca pe perioada nedeterminata angajatii cunosc care sunt drepturile lor, in ceea ce priveste contractul de munca temporar exista posibilitatea aparitiei unor abuzuri, de aceea este important ca orice persoana care doreste sa isi desfasoare activitatea in acest mod sa-si cunoasca drepturile.

In articolul de mai jos vei afla care sunt prevederile legislative cu privire la incheierea unui contract de munca temporar si care sunt drepturile prevazute in Codul Muncii ale persoanelor ce incheie un astfel de angajament.

1. Contractul de munca temporar - Consideratii legislative

Codul Muncii a fost realizat cu scopul reglementarii activitatilor economice, avand numeroase prevederi care sa impiedice aparitia unor situatii nedorite si care sa ofere cadrul legislativ pentru o dezvoltare economica durabila. Precizarile cu privire la contractul de munca temporar (numit in termeni de specialitate “munca prin agent de munca temporara”) se intalnesc in titlul 2, capitolul 7. In articolele acestui capitol sunt definite intelesurile contractului de munca temporar, care sunt partile ce-l vor semna si in ce conditii se va desfasura activitatea pe perioada prevazuta in document.

Astfel, in articolul 88 se precizeaza ca munca temporara este cea pe care un salariat o presteaza pentru un angajator pe o perioada de timp fixa, prevazuta anterior in contract. Aceasta perioada nu poate sa depaseasca 24 de luni, existand, totusi, posibilitatea prelungirii cu inca 12 luni, fie prin incheierea unui nou contract, fie prin adaugarea unui act aditional la cel vechi. Dupa expirarea celor 36 de luni legea nu permite prelungirea contractului temporar, fiind obligatorie transformarea lui intr-unul pe perioada nedeterminata.

Legea prevede si structura contractului de munca, modelele fiind disponibile pentru cei interesati. In contract trebuie sa fie trecute clar cele doua parti (angajatul și angajatorul), care este misiunea de munca temporara, cat timp va dura contractul, unde este locul de munca, ce salariu va fi obtinut, ce sporuri pot fi platite, dar si conditiile in care contractul va fi incheiat.

Angajatorii trebuie sa stie ca exista si un articol ce precizeaza ca nu pot angaja un salariat temporar care sa inlocuiasca un lucrator ce se afla in perioada de greva si ca este obligat sa plateasca un salariu lunar plus taxele si impozitele pe munca datorate statului. O forma de munca pe perioada determinata este leasingul de personal in care angajatorii interesati de obtinerea unei activitati specializate pe o perioada scurta pot apela la agentii de resurse umane, ce pun la dispozitie persoana potrivita.

2. Drepturile angajatului cu contractul de munca temporar

Chiar daca unii angajatori considera ca un angajat temporar este unul de categoria a doua neavand drepturi, ci doar obligatii, acest lucru nu este deloc adevarat. Codul Muncii precizeaza ca intre un angajat temporar si unul pe perioada nedeterminata nu pot exista deosebiri, decat cea legata de perioada in care se va desfasura misiunea de munca.

Printre drepturile unui astfel de angajat precizate in Codul Muncii se numara urmatoarele:

  • Obtinerea unui salariu lunar, nu mai mic decat cel minim pe tara. Valoarea lui se stabileste prin negociere cu angajatorul. Angajatul nu are obligatia de a calcula si plati impozitele, acestea aflandu-se in sarcina angajatorului;
  • Angajatul temporar are dreptul la concediu de munca platit, proportional cu perioada contractului de munca;
  • Incetarea contractului de munca inainte de termenul prevazut in contract poate fi facuta doar din motive disciplinare, in alte circumstante angajatorul fiind obligat sa respecte conditiile legale prevazute in Codul Muncii;
  • Perioada de proba este limitata in functie de durata contractului de munca (pentru un contract de o luna, cel mult doua zile, pentru un contract de maxim 3 luni, cel mult 5 zile, pentru un contract de 6 luni, maxim 15 zile, iar pentru un contract mai mare de 6 luni, cel mult 30 de zile). Dupa incheierea zilelor de proba proportional cu perioada contractului de munca, acesta intra in vigoare, iar angajatul nu mai poate fi dat afara, decat in cazurile prevazute de lege;
  • Angajatii temporari trebuie sa obtina conditii de munca asemanatoare cu angajatii pe perioada nedeterminata;
  • In cazul contractelor de munca in strainatate se respecta legile din tara in care se va desfasura activitatea economica, dar si prevederile comune ale Uniunii Europene, daca respectiva activitatea are loc pe teritoriul acesta;
  • Prevederile cu privire la durata timpului de munca, la zilele libere, la orele de munca suplimentara sau la munca pe perioada noptii sunt aceleasi, atat in cazul angajatilor temporari, cat si a celor pe perioada nedeterminata. 

In cazul in care angajatorul incalca aceste prevederi si nedreptateste un angajat temporar exista posibilitatea realizarii unor reclamatii ce pot duce la sanctionarea celor vinovati cu sume cuprinse intre 2000 si 10000 lei.

In concluzie, un angajat de munca temporar trebuie sa stie ca are drepturi depline si daca realizeaza ca acestea sunt incalcate se poate adresa instantelor de judecata sau poate sa depuna o plangere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.

Surse foto:

shutterstock.com

Share:
Build your future © 2017 Human Source. Toate drepturile rezervate.
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram